Boli: Parvoviroza sau gastroenterita hemoragica

Parvoviroza sau gastroenterita hemoragica este o boala foarte grava, contagioasa, adeseori mortala, produsa de un virus din familia Parvoviridae. Virusul parvovirozei canine nu este periculos pentru om sau feline deoarece fiecare are propria forma de virus.
Receptive la infectia cu virus sunt toate caninele indiferent de varsta, dar cei mai sensibili sunt cateii cu varsta cuprinsa intre sase saptamani si sase luni. Pana la sase saptamani puii sunt protejati de anticorpii maternali ingerati prin colostru, dupa aceasta varsta anticorpii scad progresiv, cateii devenind foarte receptivi.

Parvovirusul canin este foarte rezistent la conditiile de mediu. Dupa eliminarea lui de catre animalul bolnav, rezista 5-6 luni in mediu extern, din acest motiv virusul putand contamina obiectele de imbracaminte si incaltaminte, fiind transmis usor la distante mari.

Sursele de infectie principale sunt reprezentate de animalele bolnave ce elimina virusul prin fecale si voma.
INFECTIA se realizeaza pe cale digestiva si mai putin pe cale nazala.
In cazul in care femelele gestante contacteaza virusul, acesta trece bariera placentara si determina infectarea fatului. Femelele prezinta la fatare pui mumifiati sau catei neviabili care mor imediat dupa fatare.

Parvoviroza se prezinta sub doua forme: miocardica si enterica.
Forma miocardica este mult mai rara si este prezenta aproape exclusiv la cateii in varsta de 4-8 saptamani. Cateii bolnavi mor rapid in cateva minute prin colaps si dispnee grava.
Forma enterica este cea mai frecventa. Virusul odata ajuns in organism ataca limfonodulii, maduva hematogena, distruge celulele albe si apoi prin sange ajunge in intestinal subtire. Aici distruge celulele mucoasei intestinale astfel incat bacteriile care se dezvolta in mod normal in intestin ajung in sange. Procesele normale de absorbtie intestinala nu se mai produc si in felul acesta se ajunge la deshidratare severa.

Perioada de incubatie dureaza intre 7-14 zile, dupa care apar semnele clinice si anume: cateii sunt tristi, abatuti, prezinta voma, inapetenta, depresie. Dupa 12-24 de ore de la aparitia semnelor clinice apare diareea. La inceput este apoasa, urat mirositoare, ca un terci, dupa care capata un aspect hemoragic. Temperatura se mentine normala sau variaza in limite apropiate de normal, deci nu este un simptom specific.
In prima saptamana dupa ce animalul a fost contaminat, cantitatea de virus eliminata prin fecale este maxima de aceea cainele bolnav trebuie izolat de animalele sanatoase. Animalele bolnave cu forme latente sunt deshidratate, prezinta sete exagerata, iar catre exitus voma este incoercibila.

Tratamentul este complex incluzand antibiotice pentru prevenirea infectiilor bacteriene, antidiareice, aport venos de lichide pentru combaterea deshidratarii, medicamente pentru prevenirea ulceratiilor esofagiene, vitamine, antihemoragice.
Foarte important este ca tratamentul sa fie efectuat intr-o clinica de specialitate.

Prognosticul este grav in primele doua zile iar apoi pe masura ce trece timpul si tratamentul este corect aplicat si din timp, prognosticul devine favorabil.

Prevenirea bolii se realizeaza prin vaccinare cu vaccinuri monovalente sau polivalente incepand cu varsta de sase saptamani si pana la trei luni conform schemei de vaccinare si apoi revaccinare anuala. De asemenea, se evita contactul animalelor sanatoase cu animalele bolnave sau al caror status imun nu este cunoscut. Nu in ultimul rand trebuie efectuata dezinfectia tinand cont ca virusul este foarte rezistent la conditiile de mediu.

Ca o concluzie pentru a va bucura de puiutul dumneavoastra vaccinati-l la timp si evitati contactul lui cu alte animale pana terminati schema de vaccinare.